Herpesul genital

Categorie Blog medical | Data publicarii: 26-02-2021

În mod tradițional, infecțiile herpetice sunt asociate cu zona orală, cunoscute ca “herpes la nivelul buzelor“, dar totuși Infecția cu Herpes virus este ca frecvență a 2-a boală virală genitală cu transmitere sexuală.

Virusul herpectic –  HSV are 2 subtipuri: virus herpes simplex 1 (HSV 1) și virus herpes simplex 2 (HSV 2). În 60% din cazuri infecția genitală este produsă de HSV 2, dar există și situații în care HSV 1 poate afecta zona genitală.

Această boală este transmisă de la persoană la persoană prin contact direct – deci prezervativul are un rol redus pentru protecția împotriva acestei infecții. Virusul afectează mucoasa genitală sau pielea din jur. Cele mai expuse persoane sunt gravidele sau bolnavii cu imunodepresie.

Perioada de incubație, adică de apariție a infecției, variază între 2-12 zile (în medie 7 zile) de la un raport sexual.

Prima infecție se poate manifesta cu:
- Febra peste 38 C;
- Vulvită acută cu multiple vezicule localizate ca un ciorchine sau în forme severe – veziculele sunt dispersate în zona genitală sau chiar și în vagin;
- Disurie (senzație de usturime la urinat);
- Adenopatie inghinală dureroasă (ganglion mărit de volum și dureros la nivel inghinal ).

Există și persoane care sunt asimptomatice.

Evoluția infecției poate să fie, fără tratament, până la 20 zile .

Din păcate chiar dacă la cca 3-4 săptămâni de la prima infecție corpul produce anticorpi contra acestui virus, anticorpii nu sunt protectivi și din acest motiv infecțiile cu HSV pot să reapară. Recidivele pot fi declanșate de menstruație, raport sexual și pot apărea în cca 50-80 % din cazuri.

În cazul recidivelor, simptomatologia este mai redusă decât la primul episod și se pot manifesta cu senzație de arsură local, prurit, vulvă roșie, veziculele caracteristice care ulterior ulcerează și creează disconfort local.

Diagnosticul herpesului genital se poate realiza prin examinare locală la medicul ginecolog și prin analize de sânge care măsoară titrul de anticorpi. în cazuri selecționate se pot identifica prin culturi de virus pe mediu special.

Tratamentul este esențial pentru a reduce rata recidivelor. Se utilizează tratament antialgic oral pentru reducerea durerii (paracetamol) și cel mai important tratament antiviral atât local cât și pe cale oraăa. Cel mai folosit antiviral este aciclovirul dar se pot folosi și clase mai noi gen valaciclovir sau famciclovir. Tratamentul trebuie instituit rapid pentru scăderea simptomatologiei. Se recomandă evitarea contactului sexual cu parteneri care au infecție vizibilă activă  sau simptome locale minime și folosirea prezervativului .

Foarte important este ca la femeile gravide să fie diagnosticate corect și tratate în timp util deoarece virusul se poate transmite la copil. în anumite situații pot apărea complicații importante la un  nou-născut.

Surse : - Williams Gynecology; www.medscape.com

Dr. Alina Ion – Medic Primar Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Wellborn Militari