• Wellborn - spital de fertilitate si medicina materno-fetala Wellborn - spital de fertilitate si medicina materno-fetala
  • Programari
  • Cauta

Ecografia de trimestrul I (până la 11 săptămâni)

Categorie Blog medical | Data publicarii: 07-01-2021




1. Confirmarea sarcinii


Prima ecografie ar trebui efectuată la circa o săptămână de întârziere a menstrei. În această perioadă dozarea β-HCG ar trebui să depășescă 1000 ui, deci sarcina ar trebui să fie vizibilă în uter ca o mică pată neagră cu diametrul de 2-3 mm (vizibilă la ecografia transvaginală în timp ce la cea transabdominlă ar trebui să aibă minim 5 mm pentru a fi vizibilă).

2. Localizarea sarcinii (intrauterină sau extrauterină)

Prin ecografia transvaginală se pot obține primele imagini ale sacului ovular intrauterin la valori ale β-HCG de minim 500 ui (circa 5 săptămâni). În cazul sarcinii extrauterine, valorile trebuie să depășescă 1500 ui pentru ca sarcina să poată fi vizualizată (uneori este greu de observat și la valori mai mari ale β-HCG). Prin ecografia transabdominală se pot obține imagini ale sacului ovular dacă are diametrul de 5 mm sau mai mult (6-7 săptămâni).

3. Determinarea numărului de saci ovulari (în cazul sarcinilor gemelare este necesară dignosticarea corionicității și amnionicitatea)

Este bine cunoscut faptul că cea mai comună cauză este cea genetică. Aceasta înseamnă că femeile se nasc cu uterul în această poziție. Totuși, afecțiunea mai poate să apară și din alte cauze cum ar fi condiții determinate de sarcină, menopauză, probleme de reproducere.


4. Viabilitatea sarcinii

Se realizează prin ecografii de control în cursul cărora se urmărește:

A. creșterea dimensiunilor sacului gestațional;

B. apariția veziculei viteline – o structură inelară în interiorul sacului gestațional, cu diametrul intre 3-5 mm (are rolul de a hrăni embrionul în stadiile incipiente). Dacă diametrul său este sub 2 mm sau peste 6 mm, prognosticul este rezervat (în general apare avortul spontan);

C. apariția și apoi creșterea dimensiunilor embrionului - pe marginea veziculei viteline apare embrionul sub forma unei îngroșări a unei margini, astfel încât imaginea apare ca un inel cu pecete. Embrionul trebuie însă să aibă minim 2-3 mm pentru a putea fi vizualizat și măsurat prin ecografia transvaginală. Lungimea embrionului se numește lungime cranio-caudală (LCC sau CRL în rapoartele ecografelor) și este cel mai fidel element de stabilire a vârstei de gestație și a datei probabile a nașterii. Datarea sarcinii în primul trimestru bazată pe LCC are o eroare de +/- 3 zile, în timp ce în trimestrul II această eroare poate să ajunga la +/- 7-10 zile, iar în trimestrul III de până la +/- 2-3 săptămâni;

D. apariția bătăilor cordului fetal (BCF) și evoluția lor – atunci când embrionul ajunge la circa 5 mm (6 săptămâni și 3 – 4 zile) devine vizibilă activitatea cardiacă sub forma unui punct ce se mișcă/pulsează în interiorul embrionului. Frecvența cardiacă ar trebui să fie în jur de 100 – 110 bătăi/minut la această vârstă, crescând progresiv până la 9 – 10 săptămâni, când atinge 170 – 180 bătăi/minut, după care scade până la 140 – 160 bătăi/minut la 12 săptămâni, frecvență care se menține până la termen.

5. Anatomia organelor genitale interne materne


Uterul și anexele materne trebuie examinate din punct de vedere al morfologiei ecografice. În mod normal, pe unul din ovare va exista un ”corp galben de sarcină” care poate fi solid sau chistic (cu diametrul de până la 4-5 cm, uneori cu aspect hemoragic). Caracteristica constă în vascularizația bogată perichistică foarte intensă din jurul ”corpului galben”. Se identifică și se notează aspectele constatate pentru a fi urmărite pe parcursul sarcinii – de exemplu unele fibroame pot crește în dimensiuni pe parcursul sarcinii sau pot suferi modificări structurale.

Examinarea ecografică pentru screeningul anomaliilor din trimestrul I se efectuează între 11 și 13+6 săptămâni de amenoree (LCC / CRL între 45 și 84 mm), perioada optimă fiind la sfârșitul săptămânii a 12-a și începutul săptămânii a 13-a (când LCC / CRL este între 60 și 75 mm).

La începutul sarcinii, când structurile sunt foarte mici, ecografia transvaginală este abordarea corectă – vizualizare cu circa 7 zile mai devreme și oferă detalii mai multe. Din punct de vedere al siguranței sarcinii nu este nicio deosebire între cele 2 metode, deși cea transvaginală poate fi incomfortabilă. Pe parcursul celor peste 40 de ani de când este folosită ecografia, studiile efectuate nu au putut dovedi efecte nocive asupra sarcinii.

Observație:

„Nu este recomandată înregistrarea examinărilor ca și film sau realizarea de examinări 3D/4D în afara indicațiilor științifice pentru documentarea normalității sau anomaliilor depistate. Cu toate acestea, se recunoaște influența acestora asupra factorului psihologic de legătura parentală.” Ghid de examinare ecografică de screening pentru anomalii de sarcină în trimestrul I/II.

Doctor Alin Burlacu, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie