Despre stabilirea planului terapeutic adecvat

Categorie Blog medical | Data publicarii: 04-02-2020

Infertilitatea este o boală a sistemului reproducător definită prin imposibilitatea de a obține o sarcină după 12 luni de contact sexual repetat neprotejat, în România 10-15% din cuplurile aflate la vârsta reproductivă având probleme în a concepe un copil. Există situații în care cuplurilor li se recomandă a începe mai devreme (după 6 luni) investigațiile și anume dacă există antecedente care sugerează o fertilitate scăzută (de exemplu operații testiculare, sarcina extrauterină sau avorturi spontane repetate) sau vârsta femeii de peste 35 de ani.

Infertilitatea este o afecțiune care beneficiază de posibilități multiple de tratament, de la inducții simple ale ovulației cu monitorizări hormonale și ecografice, până la tehnici de reproducere umană asistată precum inseminarea intratuterină și fertilizarea in vitro. De aceea unul din principalii factori care intervin în succes este investigarea corectă a cuplului care suferă de această afecțiune, stabilirea unui diagnostic corect, stabilirea cauzelor infertilității, astfel permițând întocmirea unui plan terapeutic adecvat cupului respectiv. Un plan terapeutic eficient și adecvat poate evita eșecurile repetate și poate scurta timpul până la obținerea sarcinii și a unui copil sănătos. În acest sens există protocoale și ghiduri terapeutice pe care buna practică ne impune să le respectăm.

O propunere de conduită practică ne-o oferă clasificarea Poseidon, care este un ghid de lucru eficient. Pacientele cu răspuns ovarian afectat reprezintă de mult timp o provocare iar criteriile de la Bologna conform cărora încadrăm pacienta în categoria cu răspuns slab reprezintă mai curând un diagnostic decât un ghid de acțiune. Deși numărul de ovocite recoltate după stimularea ovariană este un criteriu pentru ca pacienta să fie încadrată în categoria “poor responder” esența criteriilor Poseidon constă în modul de clasificare a acestora integrând alți doi parametri și anume impactul pe care îl are vârsta asupra ovocitelor (rata de aneuploidie) și sensibilitatea la gonadotropine.

Conform ghidului de lucru Poseidon există 4 grupe de paciente cu prognostic scăzut:
1.   Pacienta cu vârsta mai mica de 35 de ani, cu rezerva ovariană adecvată vârstei (AFC mai mare sau egal cu 5, AMH mai mare sau egal cu 1,2 ng/ml ) cu răspuns slab sau suboptimal.
2.  Pacienta cu vârsta mai mare sau egală cu 35 de ani, cu rezerva ovariana adecvată (AFC mai mare sau egal cu 5, AMH mai mare sau egal cu 1,2 ng/ml) cu răspuns slab sau suboptimal.
3.  Pacienta cu vârsta mai mică de 35 de ani cu rezerva ovariană scăzută (AFC mai mic cu 5, AMH mai mare cu 1,2 ng/ml)
4.  Pacienta cu vârsta mai mare sau egală cu 35 de ani, cu rezerva ovariană scăzută (AFC mai mic de 5, AMH mai mare de 1,2 ng/ml)

Această stratificare oferă posibilitatea de a stabili pe lângă un plan de tratament corect și evaluarea prognosticului reușitei.
De exemplu, dacă luăm în considerare grupurile 3 și 4 constatăm că ambele sunt definite de o rezervă ovariană scăzută la care așteptăm un răspuns ovarian slab dar diferența constă în impactul pe care vârsta îl are asupra rezervei ovariene și atunci oricare ar fi motivul pentru care avem un răspuns slab la o femeie cu rezerva ovariană scăzută dacă vârsta este tânără , pe lângă stimularea ovoariană controlată într-o manieră științifică, avem un prognostic bun, deoarece avem o calitate bună ovocitară.
Această clasificare pe care o presupune grupul Poseidon, permite maximizarea șanselor femeilor cu răspuns ovarian slab sau suboptimal, respectând strategiile recomandate pentru fiecare grup de paciente din cele 4 tipuri.

Dr. Deliana Predoi

Medic primar obstetrică-ginecologie

Supraspecializare reproducere umană asistată

Coordonator Centru de Fertilitate Wellborn Băneasa